Dirty Beaches – Badlands

by Viktor Bach

Ascultând prima oară acest album, mi-am reamintit de o recomandare ”hiphopnagogică” a prietenului Uroboros, o ciudățenie clădită pe grunzuri de electronic, drone sau dubstep, la care se adăugă, din cel mai grav registru, un vocal imposibil de deslușit, seducător de mambă neagră. Badlands prezintă aceeași tehnică, în special vocea răgușită, înfundată, reverberată în atmosfera instrumentală confuză, sufocantă, minimal compusă, hipnotic încleștată. Dacă ne aducem aminte și de albumul opiaceu de anul trecut al lui Gonjasufi, avem deja semnele puternice ale unui nou alternativ, insolent și atractiv în același timp.

Atractiv deoarece prima impresie poate fi numai bine legată de cum sună și nu cât de bine. În fond, o asemenea estetică poate fi total dezagreabilă.  În timp ce Black Zone Myth Chant rămâne ceva obscur, Dirty Beaches (Alex Zhang Hungtai, un canadian de origine taiwaneză) a fost remarcat și, cu câteva rezerve, destul de apreciat; trebuie să fie gustul pentru lo-fi, împreună cu sunetele perioadei rockabilly, vocea fiind un ecou, restul provenind de pe un vinyl prăjit. I se atribuie și o viziune cinematică, de influență lynchiană sau jarmuschiană.  Dacă și-ar drege vocea, Hungtai ar aduce deja cu Matt Berninger de la The National sau Bradford Cox de la Deerhunter (care anul trecut au făcut și ei ceva retro șaizecist, fără ca mulți să puncteze acest lucru) – nici vorbă însă de stilul hodorogit al lui Tom Waits.

Advertisements