May Roosevelt – Haunted

Acest album nu avea cum să sune mai promițător, dată fiind recomandarea lui Olewnick (fie ea și cu jumătățile ei de măsură), ba chiar și după coperta șic, dar mai ales datorită instrumentului central, thereminul (jucăria specială a lui Jean-Michel Jarre, cu care îi dădea gata pe toți prin concerte pe la chinezi, în caz că nu vă vine în minte un exemplu mai serios), acordându-i-se un rol formal și expresiv, mânuit pentru a reda foarte multe; sau aproape tot. May Roosevelt adaugă însă și mai multe semnificații prin rațiunea compozițiilor ce pornesc de la opt ritmuri de dansuri grecești sau prin afectul unei anxietăți tratate derridian.

Dar nu îi iese pasența. Parcursul oricum scurt al albumului este unul tragic, o prăvălire de la exoticul elin încercat la ceva comun și ușor de pecetluit printr-o încadrare în IDM sau orice altceva care merge cu sufixul de -beat, de la evidențierea planului ritmic deasupra oricăror prefaceri sonore la peoni bagatelizați în semnale și pulsuri, de la melisme și glisări ce inhibă la noi șabloane, de la evitarea unui eh hipnotic de medium la crearea unui avatar replicant, de la o sferă cât de cât eterică la un cibernetic exploatat.