Vladislav Delay – Entain

by Viktor Bach

Albumul lui Vladislav Delay se numără printre cele care nu s-au calificat pentru compilația de muzică afurisită realizată anul trecut. Îmi închipui că l-am păstrat în colecție mai mult în cinstea unei reînnoite pasiuni pentru sonic/electronic decât pentru virtuți extravagante. Delay este deja un muzician apreciabil de cursă lungă și un nume notabil, de recunoscut și în mult-mai-popularul Moritz van Oswald Trio, ori de tresărit la auzirea lui în colaborări diverse cu Scissors Sisters, Massive Attack sau Ryuichi Sakamoto – dar nimic din astea nu m-a interesat până în momentul de față.

A durat destul de mult timp să-mi fac măcar o modestă impresie, întotdeauna cu impresia de indistinct, dens, fără semnătură și fără curs. Dar pentru 80 de minute neîntrerupte, prea multă tihnă sau concentrare au dezvăluit la rândul lor prea mult. Pe scara experimentalului, Entain se învecinează cel mult (defel categoric, însă) cu glitch-ul fenneszian. Lucrarea se vrea complexă, dar în afară de fundalul ambiental soporific, toate elementele, așa mixte cum sunt, nu provoacă, sunt doar clădite și uzate. Pe de altă parte, muzica, prin cadență și transă, alunecă ușor și înspre dub sau lounge, pe stilul perpetuat de Pete Namlook. În mod curios, îmi convine această muchie pe care alunecă. Iar o parte din acea impresie de imersie rămâne valabilă.

Advertisements