Lento – Icon

by Viktor Bach

Ușor indigestă următoarea relatare, ținând cont de ”janră”. Ar putea fi vorba despre ceva excepțional, dar la albume uriașe mi se concretizează recenzia cumplit de greu. Lento sunt mai degrabă enervanți. Până în momentul scrierii, nu aveam altceva în cap decât să sar cu invectiva, pe baza câtorva caracteristici acoperite prin acest album. Dar așa cum îmi displace genul pentru cât de malign e în esență, tot ce mă roade este legat de faptul că le iese ceva minunat, mișcător – o perlă, chiar – și o lasă din mână pentru un material mediocru, greoi, plat și după ”rețetă” (tare, bătut și monoton), cu îndărătnicie pe deasupra.

Mă îndoiesc că Icon este un album remarcabil chiar și pentru gen. În fond, este deopotrivă decent și restrâns, fără extreme doborâte, fără voci nepământești, fără defulări năroade (deși strecoară unei piese denumirea de Hymen, ceea ce e desigur fermecător). Categorisirile în metal sunt printre cele mai amuzante, așa încât nici fiind ”atmosferic”, nici ”sludjî” nu mă lămurește. Pot înțelege contrastul puternic, dual, mizat și realizat, impunând fie două preferințe distincte, pentru ”strunele strivitoare de sludge” sau ”suitele psych-ambientale”, fie a treia în care cele două sunt într-o potrivire desăvârșită, imprimând o direcție progresivă. Doar că eu nu pot fi de acord cu asta. Throne, piesa care se distinge, nu e chiar ”balada” comercială adaugată într-un album de blec, trupa consfințind piese lente, suficient de ample, ambiental-dense, cu iz simfonic, electronic sau coral, în stil de prolog (Then, cu o tranziție foarte faină), intermezzo și final. Nu se pune problema originalității, este de ajuns că sunt muzicale și de un suriu intenționat oarecum mai sfredelitor. Restul e făcut fără cap, căpos de ritmic, exasperant și … ei bine, lent.

Albumul poate fi ascultat în întregime aici.

Advertisements