Schnittke, devot (II)

by Viktor Bach

Recviemul (1974-5) nu se încadrează în ”trendul” malițios al lui Schnittke de a desfigura genul ales, fiind, poate, o victorie a spiritualității și al unei reverențe nebănuite. Există însă destulă ”duroare” pentru a se potrivi cu emoțiile cuprinse preferențial de compozitor. Există modificări ușoare aduse unui final foarte tradițional – frânturi de jazz în Credo – neînsemnate însă. Un coral un pic minimalist își are părțile bune în rezonanța rusească profundă.

Concertul pentru cor confirmă și el tradiționalismul (mai) pur în cadrul muzicii corale (textul este liturgic, de origini medievale, în timp ce în concept se întrezărește ceva aparte, dar care poate fi și el considerat o abordare personală a vechilor concerte sacre”). Din punct de vedere compozițional, nu pot simți decât o imensă devoțiune din partea lui Schnittke. Cele mai bune părți sunt poate acumulările dramatice (de un geniu armonic și o elevație spirituală, ocazionale crănțăniri de tonuri și semitonuri sau contrapunctele mărunte, lăcrimate. Ies la iveală și mai multe, dar nu mai dezvolt, muzica este prea uimitoare.

(transla-pasta)

Advertisements