Vandermark ’11: Resonance & Predella Group

by Viktor Bach

Știindu-l în general atât de fervent (în sensul de ”always-on-the-move”) și prodigios (în sensul de ”always-coming-up-with-something”), Ken Vandermark este destul de tacticos cel puțin pe aceste două noi discuri. Declicul nu este chiar actual, lucrările datând din 2008-2009, dar tocmai asta le prădează de vervă (ori, dimpotrivă, le dă o nouă culoare) față de alte muzici mai înțepătoare din ultima perioadă (volumele duo cu Nilssen-Love, Lean Left, Sonore).

Variațiile ar fi relativ subtile pentru Kafka in Flight, înregistrarea finală a celei de-a doua reuniuni Resonance Ensemble, din 2009, sub aceeași logistică (sau ”regim artistic”: adunare spontană pe perioada unui festival, repetiții consecvente zilnice – dimineața probe, seara brainstorming și improvizație – iar în ultima zi, numai bine, konzert), dar oarecum altfel elaborat, cerebral poate, cu noi idei și expresii urmărite, față de originalul și volubilul Resonance. Sunt sub influența lui Tim Berne în perioada asta, așa încât și albumul ăsta îmi sună cam pe atât de groovy și piperat; dar există porțiuni ample în care culorile sunt resorbite. Formația e aproape aceeași (Zerang cu Daisy la percuție, Rempis, Holmlander etc.), așa că iese ceva solid.

Iese mai mult în evidență Strade d’Acqua, chiar prima coloană sonoră compusă vreodată de Vandermark, împreună cu Predella Group (Jeb Bishop, Tim Daisy sau Fred Lonberg-Holm printre cunoscuți), jazz surprinzător de tradițional, aproape compozițional, nu tocmai sub crezul muzicii libere, ci mai mult al esențelor, cu stropi de sunete sau teme secvențate. Coordonarea de ansamblu are aici un cu totul alt sens: dublare de voci, paralelisme, preluări reciproce, dialoguri en suite. Ambientalul este adeseori cel primar, cu declanșări ulterioare: tentă tribală, cu disonanțe fine și prefirânde (”Further”) sau sunete și zgomote propriu-zis experimentale, tensionat-înfundate (”Signal”); armonii curate și un bocet de alămuri pe o bătaie de tambur (”Sieve of the Soul”); suprapuneri de tonuri ușoare, misterioare, cu spații goale, somnolent-îngânate la bas, mărunt-frământate de cinele, boem cântate la clarinet (”Austral Cartography”).

P.S.: Există (sau urmează să apară) și alte albume din acest an, care probabil vor vremelnici și acest registru nebănuit. De exemplu, tot un grup nou este și Reed Trio, format cu Trzaska și Zimpel de la Resonance, emulând mai-vestitul Sonore. Nu am apucat încă să ascult albumul. Hai o piesă luată la întâmplare.

Eh, altă poveste.

Advertisements