Filament – 29092000

by Viktor Bach

Sunt destul de uluit și în același timp mă întreb de ce. Trebuia să mă aștept ca tandemul Otomo Yoshihide – Sachiko M, cu care de regulă nu pot relaționa prea grozav ori mi se par nesuferiți de-a dreptul (O. cu jocul lui cu platanele, băgăcios și scorțos în muzicile de ansamblu; M. cu talentele ei de ”non-muziciană” și creațiile de nimic-întâmplător), să vină într-o bună zi cu ceva care … hai să nu zic, sub impulsul unui entuziasm nebun, că mi se pare o capodoperă, ci doar că, sub același impuls al unui entuziasm nebun, m-a dat pe spate.

29092000 este, cel mai de seamă, o experiență auditivă insolită, o constantă fiind cum ți se umple progresiv întregul craniu auditiv, chiar până în punctul delicat în care începi deja să te temi de repercusiuni. Unele efecte ar putea fi de-a dreptul irepetabile, cel puțin eu nefiind capabil să mai certific cum, la prima ascultare și din primele minute, de pe rabla mea de laptop, fără căști sau alte dispozitive, sunetele se concentrau (sau formau!) în punctu-mi orb al cefei și de-acolo atacau mai departe. Există acumulări, schimburi sau manipulări ale ondulațiilor, zumzăit, zgomote incidentale, toate audibile, de nu și chestionând puritatea relativă. Examinabile sunt și părțile ce țin de compoziție sau de reprezentație (un concert public în sine, în care ”se părea că cei doi nu fac absolut nimic”). Concepte experimentalo-minimalisto-sonoro-acustico-orice-ar-fi sunt adnotații valabile. Dar eu insist pe reacție. Cât de încărcător și complex poate ajunge să-ți sune albumul ăsta? Că veni vorba, puteți să vă gândiți să abordați cu grijă albumul, în caz că aveți animale de casă; ele s-ar putea să audă o întreagă simfonie.

P.S.: În caz că țiuitul în urechi persistă după ce s-a terminat (în cazul în care vă dați seama că s-a terminat!), mai așteptați cinci minute.

P.S. #2: Îmi poate oferi cineva o traducere adecvată la ”sine waves”?

Advertisements