Xenakis / Jolas / Boucourechliev – Herma / Quatuor II / Archipel I

by Viktor Bach

Nicio încercare critică de data asta, fiindu-mi cu mult peste puteri (chiar și în postura de aficionado al muzicii moderne) încât să nu recunosc asta de la bun început. Prima oară când am ascultat această înregistrare a fost și prima oară când auzeam (de) Betsy Jolas sau André Boucourechliev, în același timp o audiție cu totul indezirabilă în plus, în ce îl privește pe Iannis Xenakis. [Indezirabil și în prezent, deși existe semne recente de miracol, asupra cărora s-ar putea să revin în curând.]

Revin însă asupra albumului de multe ori. Compilația are noimă, căci până și la o primă impresie frustră suita sună închegat: partea vocală din Quatuor poate îndulci simțirile de care, aparent, Herma ar fi incapabil sau dezinteresat, în ciuda furorilor dinamice, în timp ce Archipel I adaugă noi dimensiuni. Stilurile în sine trebuie să fie diferite – Jolas se numără printre compozitorii care au cârmuit mai departe școala muzicală de la Paris după Messiaen, aceeași la care s-a format și Xenakis până să-și formeze, desigur, noua metodologie; tot astfel, dacă muzica stochastică are o accepțiune vagă, dar plauzibilă de in-/non-determinism, atunci Boucourechliev, inițial devot tradiției de la Darmstadt, ar plasa Archipel într-o altă sferă de indeterminism. Dar acesta este deja un nivel nou de percepție, iar următoarele conduc tot mai mult către un comprehensibil rar.

Muzica este, fără îndoială, sinuoasă. Sufletul căută alinare într-o analogie între Quatuor și Cvartetul de coarde nr.2 al lui Schönberg (Jolas sacrificând al doilea violonist), însă prezența vocală nu este defel serafică, ci doar capriccioso și cu frumusețea ciudată a unui ”chant sans paroles”. Herma ar jindui (!) a legătui profund ceea ce este evident combinatoriu și rod al permutațiilor. Algoritmul ce stă la baza piesei (algebră booleană) nu pare crâncen, în plus Xenakis nu a efectuat niciodată simple convertiri din matematică în muzică, fără prelucrare. False speranțe, însă, pentru doar una din cele trei piese majore pentru pianoforte, de un instrumental infernal.

Advertisements