Tzadik: Jacques Coursil – Minimal Brass

by Viktor Bach

Încă o înregistrare minimalistă, aromatică, muzicală și estetică din lotul Tzadik (din Composer Series, de data asta) – în mare măsură o recomandare la fel de sigură și neartificală precum a fost À Qui Avec Gabriel, deși poate și un semn defensiv din partea mea, în continuare descurajat de viziunile babilonice ale celorlalți – numeroșilor ceilalți – exponenți. Jacques Coursil a fost poate la fel de intimidant, exploziv și anarhic prin anii ’60, implicându-se cu Anthony Braxton sau realizând solo-uri severe de free-jazz pentru BYG-Actuel, dar revenind după 35 de ani, surprinde nu doar cu o compoziție nouă, ci și înfățișându-se precum un filosof instrumentist, preocupat numai de esențe și expresii perene.

Condensat, unitar și reminiscent jazzistic, în Minimal Brass – un ”Sketches of Spain refăcut de John Adams” – contrastele vin din interior, iar ceea ce exsudă ar fi un soi impresionist de efecte. Suprapunerile de voci și tușeurile folosite pentru fiecare țin de o tehnicitate, poate, nu atât de sesizabilă, o măiestrie oricum concretă, fie că sunt liniile prelungi de vibrații și oscilații sau acea respirație circulară cu care polarizează mai-tânărul Colin Stetson la saxofon în perioada asta – deși toate fac parte dintr-un limbaj nou de alamă, sugerat de mult timp de alții (Joe McPhee?). Fredonări simple de fusion, alte idei răsfrânte sau intermitente, melisme și sunete fără formă, precum și o oportună doză de tonuri suferinde sau icniri – toate dizolvate într-o sferă ermetică, incasabilă, singurul vector devenind cel întru adâncire în transă.

Advertisements