Deerhunter – Flourescent Grey

by Viktor Bach

Într-un gen care a făgăduit odată să caute și să cultive frumusețea oricărui moment sau a oricărui material, fie el succint sau cuprinzător (dar poate mă înșel!), Deerhunter au fost foarte lăudați pentru Flourescent Grey la vremea respectivă, prin 2006. Odată însă cu așteptările fanilor și chiar ambițiile trupei de a progresa, de a depăși faze și de a trece în sfere superioare – ambele fenomene, în fond, specifice tuturor istorioarelor muzicale – cred că acest EP șade acum în penumbră, după vârtejul care a fost Microcastle / Weird Era cont. <aici intervin zicând că nu m-a fascinant>, apoi valul retro (deși nici în ziua de azi nu-mi văd opinia împărtășită de prea mulți) cu Halcyon Digest – soartă similară cu întrucâtva incredibilul EP de debut Arcade Fire, dat uitării după imnicul Funeral și recentele lor faze de portretiști amari, deghizați în rockeri de Grammy.

Poate că exagerez dacă aș zice că Flourescent Grey este favoritu-mi Deerhunter – chiar îmi place mult din ce au făcut – dar sunt oricum printre cele mai faine 16 minute închegate ale lor. Pot fi în același timp atât de elementare precum patru momente muzicale ușor diverse, ”toate pe drept bune” (dixit însăși Bradford Cox), că e vorba de cântecul indie simplu pe o criantă notă presată de vocoderDr. Glass”, înnăbușeala din ”Like New” sau tremur-ostinatul ”Wash Off” ce dă pe afară de rocăreală în refrene. Dar gloria revine piesei Flourescent Grey, cu a sa ”psihedelia”, inițiată pe ticăituri usheriene și versuri accentuate de morb, izvorând la urmă într-un valvârtej halucinatoriu.

Advertisements