Plaistow – Lacrimosa

by Viktor Bach

O scurtă însemnare despre ceva concentrat, vibrant și lin ce am descoperit – courtesy unei strigări făcute de George de la MdV. Împrumută un perpetuum mobile de la Steve Reich și îl amestecă cu, poate, acel tip de jazz destins, ambiental și spiralat cu care ne-au familiarizat The Necks – iar odată ce piesa ”Cube” evoluează la jumătatea drumului în ceva mai rugos și spastic, apare tentația atestării unei mici tulpine de math-rock. Conceput astfel, albumul încântă și păcătuiește în egală măsură; este și copios, și încăpățânat.

Dimensiunea unui trio de jazz (pian-bas-percuție) întârzie nițel să se formeze, Johann Bourquenez petrecând primele minute de pe ”Lacrimosa” martelând fără nicio apăsare. Iar cum Cyril Bondi nu adaugă prea multă substanță ulterior, piesă rămâne fără dezvoltare și fără ekstasis. Percuționistul prinde mai mult avânt pe ”Cube”, având solo-uri variate cu rezolvări intermitente în formație completă. După înăsprirea de ton ce-am menționat-o, ciclul se reia, apoi se stinge pe un puls de o notă. Tot albumul este tratat cu oarecare pricepere și finețe, așa că e o audiție agreabilă. Îngrădindu-se însă din fașă, mă face și să simt că nu are prea multe dedesubturi. Dar, pe cât merită zis, chiar mi-a plăcut.

Gratis, descărcabil – site propriu / Bandcamp / Insubordinations (care au scos chestii de Jonas Kocher mai nou, iar pe vremuri, Duplant, Delplanaque, Le Quah Ninh)

Advertisements