Chelsea Wolfe – Mistake in Parting

by Viktor Bach

Muzică ușoară din nou, fiindcă mai durează până să mă inspire ceva mai deosebit (dap, atât de rău merge). Majoritatea, dacă nu chiar toți, au făcut cunoștiință cu Chelsea Wolfe ascultându-i cea mai recentă dintre isprave, Apokalypsis (sau Ἀποκάλυψις, pre grafie elenă), ceea ce pentru moment este și ideal, fiind genul de album la care să mustăcești măcar, cu întreaga sa aventurare fără ocoluri în negură, cu al său seducător doom & gloom. De fapt, iată un clip.

Șiii ne-am putea opri aici, doar că țin să-i prezint începuturile muzicale, pe cât de diferite, nebănuite și poate chiar cu prea mult astâmpăr. Și de care aprope nimeni nu zice niciodată nimic. M-am lămurit prea târziu de ce. Astfel, fac mai degrabă un faux-pas aducând vorba de acest album, pentru că ea s-a dezis destul de categoric de el, zicând că a fost ”naivă pe atunci și i-a lăsat pe alții să-i spună ce să facă cu cântecele”. Ceea ce e de înțeles și se poate auzi și în muzică; în același timp, se mustră poate un pic prea mult. Chiar și fără fard goth, nevroze, voci demonice sau incantații (în schimb amorezată sau frustrată întru cele, dar asta e), e o cântăreață sympa. Bineînțeles că a ieșit din așa un cocon de atunci încolo (deși, din moment ce debutul de restart The Grime and the Glow nu mă impresionează, tot Apocalipsul rămâne senzația tare); totuși, e o surpriză plăcută.

Advertisements