Joe McPhee – Soprano

by Viktor Bach

Văzându-l acum o lună, pentru a doua oară (și într-o postură mai de protagonist, deși nici prima oară, în liga lui Brötzmann, nu a fost mai puțin memorabil; că veni vorba, aproape un an rotunjit și de la nebuneala aceea), dar abținându-mă a irosi cuvinte pe ce-am trăit acolo, bănuiesc că aș putea compensa cu un album. Slab însă, pentru că nimic nu se prea poate asemăna cu reprezentațiile sale: e un caracter formidabil, siderând adesea cu ce învârte la, cum se exprimă prin sau cât exală din instrument. Eu unul încă mai caut așa senzații prinzătoare în albume. Pieces of Light, zvonit a subjuga pe deplin simțurile unora, încă are a-mi provoca vreun atac; nici pregătindu-mă pentru concert cu acele albume Survival Unit III n-a fost de un rost prea mare, deși ele oglindesc ceva greu, largo și învârtejit din esență.

Nimic suprem nici în Soprano, dar chiar îmi place cel mai mult și este de o reală frumusețe. Exponatele sunt mult vădite (interpretul, interpretarea, muzica lor confluentă), iar McPhee cântă doar, singur și printr-un unic mijloc, frust și intim și elegant, fără să facă o saxologie din asta, dar tot ieșind un exposé complex, cu el foarte viu sau muzical sau țanțoș sau pasionat sau liberat sau sausau, în secvențe iuți și obișnuite. Albumul este și elementar și subtilizat, glosând de la melisme și intensități continue la crâmpeie de melodică, de la o ilogică muzicalitate aproape ECMistă (gândul potrivirii cu înțepătorul Garbarek înfiripându-se hazardat) la strânse exercitări ale instrumentului. O considerabilă parte (dar poate cel mai bine prima piesă) se simte a fi o improvizație dintr-un ”long shot”, fără a căuta după suflu și inspirație prea mult, variind astfel și mai impresionant de la delicat la pătrunzător. În ”A Night on Rose Mountain” sălășluiesțe ceva mai frământător, a descântec. Între aceste două stări, netulburate, pastorale melodioare, chiar de lăsând intonații mai metalice ori mai lunecoase să se refracte. Rareori emoția și sonoritatea te cuprind astfel, răvășesc în sine apoi se revarsă înapoi în afară și mai radiant.

Advertisements